miercuri, 30 decembrie 2009
douamiizece ani plus un univers
Stimati enoriasi, tovarasi si cetateni...ne-am adunat aici sa ne pisam pe sistem si mentalitate.
Sper ca ati cercetat cu sufletul ca iubirea nu face altceva decat sa intersecteze cu suferinta, ca suferinta te converteste la tine insuti nu la dumnezeu, ca pe undeva tu esti dumnezeu...ca daca ai credinta poti muta muntii din loc dar ca nu ai chef pentru ca e misto/casto si sistemul asta.
Stim ca timpul e ceva ce nu prea e...stim ca viata se masoara in timpul in care ti s-a taiat respiratia si mai stim ca nu prea am trait.Dar hai sa recunoastem ca suntem prea lenesi sa gandim asa...si sa ne bucuram de faptul ca trece asa numitul an..iaca vine douamiizece..nu prea stim de ce..ca nu am avut timp sa gandim la asta...dar noi ne bucuram ca a mai trecut un an, noi bem, fumam, ne spargem capul, ne luam in brate si ne felicitam. Un an nou fericit.Cam ce e fericirea?Pai nu avem timp sa gandim la asta..dar asa se zice.E de bine oricum.
Eu in douamiinoua am mancat, am dormit, am fumat, am baut, am dansat, m-am distrat, am ras, am plans, am citit, am gandit, am rosit, mi-am amintit de douamiiopt, de omienouasutenouazecisiceva, am visat, am sperat, am contrazis, am zis, am flirtat, imbratisat, sarutat, plecat, am fost inger, mormant, om, nimic.Cam asa si voi, nu?
Nu o sa ma bucur la doispe noaptea prea mult pentru toate astea chiar daca si prostia e buna la ceva, la termen de comparatie, la deschiderea ochilor.
Douamiizece o sa insemne schimbare. "O fi realitatea asta o iluzie, dar atunci cand te dai cu capul de calorifer te doare".Si las' ca n'o sa dea 'mnezo sa se schimbe caloriferele in lumea asta; o sa schimbam noi cei care credem si nu contrazicem la un pahar de vin cum nu se poate, cum totul e prea greu si cum tre' sa ne vedem de sufletul nostru fiecare.Furie, plan, in miscare pentru o lume mai buna.
Si da, cealalta realitate nu o vom lasa niciodata..voi merge cu o stea in mana pana'l voi prinde pe 'mnezo de deget.
WHERE ARE YOU?
HERE.
WHAT TIME IS IT?
NOW.
WHAT ARE YOU?
THIS MOMENT.
There is no starting or stopping - only doing.
Gata Iona?
Razbim noi cumva la lumina!
Cheers!
sâmbătă, 5 decembrie 2009
altfel...
esti acolo-cu spatele ud, cu pielea imbatranita..
cu pieptul uscat si dune de nisip mancand din coaste..
ma intind peste tine.
stiu ca sunt prea slaba de inger
ca sa te pot ineca cu mine in cealalta jumatate.
raman cu tine.
cu speranta ca ne va bea cineva pe amandoi,
cu adevarul ca pana atunci vom fi doua inimi intr-un desert.
marți, 9 iunie 2009
joi, 4 iunie 2009
la inceput a fost cuvantu'
Ma tot gandesc la site'ul ala cu horoscop calculat la fix cu grade, stele, planete..Nordul Nord in Casa 6 zice ca ma perfectionez pe domeniul sanatatii.Mda, ar trebui chiar de azi pentru examenul la sanatatii..dar..neah..
Asta'i piesa mea de dimineata.Teoretic nu stiu cat de "de dimineata" este ea, dar..practic e pentru mine :)) Have A Nice Day
marți, 5 mai 2009
ganduri
Nimicul e vesnic pudic - motiv pentru care vezi.Motiv pentru care ochii au gene.
Speranta e forta gravitationala pentru suflet.
duminică, 15 martie 2009
a beatiful mind
luni, 9 martie 2009
respiro
Dar orele alea de "libertate" sunt pur si simplu divine.Numai atunci cunoaste fericirea de fapt.Asta inseamna sa zambesti pentru ca ai sentimentul ca nu mai vrei sa dormi, nu mai vrei sa fugi din timp..vrei sa-l traiesti, ignorandu-l.
sâmbătă, 7 martie 2009
scrisoare pentru maya
Multi mai sunt aia care aplica regula de a-l lasa acolo.Ce nu te omoara te face mai puternic, si lovitura asta in nici un caz nu te omoara, doar ca te inchide in tine, te acopera in multe straturi superficiale, "sociale" si ajungi sa te mai gandesti la ceea ce esti tu de fapt decat atunci cand te bagi noaptea in pat, dupa ce ai incuiat toate usile si ai inchis toate telefoanele.E frumos sa te intalnesti cu tine asa cum esti de fapt, esti fericit ca mai esti tu acolo, ratacita printre toate.Si ai vrea parca sa mai fie cineva atunci langa tine.Frica face lumea sa fie mai periculoasa decat este ea de fapt.Mai da-ti o sansa, mai incearca..asat e viata de fapt.Incercari.Si tu esti indragostita de viata.Oare ca sa fii indragostita de un om trebuie sa fie la fel ca si ea?Incurcata, nebuna, absurda, sucita, imprevizibila, senina, cu noroi?
Stii?Ma crezi ca, chiar daca tu mi-ai pune covorul rulat lent spre esafod..pentru ca ai fost altfel candva...pentru ca ai stiut odata ce inseamna prietenia, iubirea..o sa fie ca si in versurile astea.
miercuri, 30 iulie 2008
nebuloasa
oricum spusesem tot ce stiam
inca de la inceput
nu'mi place sa omit
intre timp
clipele au nascut ani
femeile nasteau si ele
eu zic hauri
el era mai optimist
-Ea?se nascuse din nu stie cine
nici nu a reusit sa'si dea seama
daca locuia intr'o casa
daca avea ochi sau zambet
daca era om sau altceva
era indragostita
si nici asta nu stia
auzea vorbe nespuse in schimb
pe care nu le intelegea
asa ca se stingea undeva
dar nu era cer
nu stie ce era
voia un cer
dar nu'si cunostea vointele
il voia pe el
da
pe el
nu stia sa se caute noaptea
si se ascundea
langa batul de chibrit aprins
sau langa un soare
sau..
asta a fost tot
batranii spun ca ar fi pierit intr'o dimineata
era in ochii lui dar nu stia
si el plangea...
-Si lacrima?
-Nu stiu.
De atunci nu se mai plange din dragoste.
Noi ne'am iubit frumos pentru ca am trait dupa ei.
-Si el?
-Un poet trist
ieri mi'a spus
-Curand voi fi doar o stea...
ochii tai...
cerul meu...
-?
-Zambeste'mi!
....................................
vineri, 20 iunie 2008
Nasterea inchisorii,Foucault
Este un fenomen inexplicabil imaginatia umana in ceea ce priveste barbaria si cruzimea. Supliciul-tehnica de a pedepsi, aplicata pana la sfarsitul sec al XVIII-lea , avea la baza trei criterii principale:sa produca o anumita cantitate de suferinta(gradul 0 al supliciului-decapitarea, pana la ruperea in bucati..), moartea(arta de a mentine viata in suferinta, subdivizand'o intr'o puzderie de "morti", arta cantitativa a suferintei), iar din punct de vedere al justitiei, supliciul trebuia sa fie spectaculos,trebuia sa fie constatat de toti.Suferinta indurata avea semnificatia unei penitente in vederea usurarii pedepselor de pe lumea cealalta, continea speranta iertarii.Cu toate acestea, ancheta se realiza "cu cea mai mare grija si cat mai in taina cu putinta", acuzatul nu avea acces la piesele procedurii, la identitatea celor care il denuntasera, nu putea sa expuna, pana in ultima zi, fapte justificative.
Sfarsitul secolului al XVIII-lea, inceputul sec XIX, reprezinta o noua epoca pentru justitia penala.Marele spectacol al pedepsirii fizice dispare cu totul si este eliminata din cadrul pedepsei punerea in scena a suferintei,perceputa acum ca un focar capabil sa reaprinda violenta.Spanzuratoarea, stalpul infamiei, esafodul, biciul, roata, trec in istoria pedepselor drept semne ale barbarie veacurilor, dovezi ale slabei influente a ratiunii si religiei asupra spiritului omenesc.Calaul este inlocuit de supraveghetori, medici, preoti, psihologi, educatori, iar penalitatea, in formele ei cele mai drastice nu i se mai adreseaza corpului, ci sufletului.
Justitia nu se opreste doar la intrebarea "Cine este autorul?",apar in peisaj alte semne de intrebare: "Carui proces cauzal trebuie sa'i atribuim producerea faptei?Unde se situeaza, in autor, originea crimei?Instinct, inconstient, mediu, ereditate? "
"A deduce delictul din pedeapsa este cel mai bun mijloc de a proportiona pedeapsa la crima."Se pleca de la premisa ca faptasul trebui sa simta ce inseamna sa'ti pierzi liberatea de a dispune de propriile bunuri, de onoare, de timpul si de trupul propriu, ca sa o respecte la randul sau pe a celorlalti.Apoi care ar fi utilitatea ei daca ar trebui sa fie definitiva?Daca existau indivizi incorigibili era nevoie de curajul de a'i elimina, dar pentru ceilalti pedepsele nu pot functiona decat daca au sfarsit.
In vechiul sistem, corpul condamnatilor devenea proprietatea regelui, pe care acesta isi punea pecetea si asupra caruia lasa sa se abata efectele propriei puteri.Acum corpul va fi mai degraba un bun social, obiectul unei apropieri colective si folositoare.
Iata, prin urmare, cum trebuie sa ne imaginam cetatea punitiva.La rascruci, in gradinile publice, pe marginea drumurilor in reparatie sau a podurilor in constructie, in ateliere deschise tuturor, in adancul minelor ce se pot vizita-mii de mici teatre punitive.Pentru fiecare crima, o lege, pentru fiecare criminal, o pedeapsa.Pedeapsa vizibila, care spune totul, explica, se justifica, convinge-inscriptii, bonete, afise, pancarde, simboluri, texte citite sau tiparite-toate reproduc neobosit Codul.Dar esential este ca toate aceste asprimi reale sau amplificate, sa constituie, in conformitate cu o economie stricta, o lectie:fiecare pedeapsa sa fie un apolog.
In foarte scurta vreme, detentia a devenit forma esentiala de pedeapsa.In Codul Penal din 1810, intre moarte si amenzi, ea ocupa deja, intr'un anumit numar de forme, aproape intregul camp al pedepselor posibile.Locul acelui teatru punitiv visat in sec al XVIII-lea, care ar fi trebuit sa actioneze in principal asupra spiritului justitiabililor, a fost ocupat de imensul aparat uniform al inchisorilor, a carui retea de edificii enorme se va extinde in toata Franta si in intreaga Europa.Inchisoarea era considerata "spatiu intre 2 lumi"-intre crima si reintoarcerea la principiile dreptului si ale virtutii, un loc al transformarilor individuale ce vor restitui statului supusii pe care acesta ii pierduse. "Ad continendos homines, non ad puniendos".Obiectul pedepsei nu il constituie ispasirea crimei, pe care numai Fiinta suprema o poate decide;ci prevenirea delictelor de acelasi fel.
Corpurile docile-corpurile care pot fi supuse, utilizate, transformate;marionete politice, modele de putere la scara redusa.
Soldatul este, inainte de toate, cineva care poate fi recunoscut de la distanta;poarta semne:semnele naturale ale energiei si curajului, ca si insemnele mandriei;corpul este blazonul fortei si al vitejiei lui "Semnele dupa care pot fi recunoscuti cei mai apti pentru aceastameserie sunt indivizii ageri si vioi, cu capul drept, cu pieptul scos inainte, umerii lati, bratele lungi, degetele puternice, fara burta, pulpe groase, gambele zvelte si picioarele osoase, dat fiind ca un om de asemenea talie nu are cum sa nu fie iute si puternic."In a doua jumatate a sec. al XVIII-lea, soldatul a devenit ceva ce se fabrica.
Marea carte despre Omul-masina a fost scrisa simultan in doua registre;cel anatomo-metafizic, ale carui prime pagini fusesera redactate de Descartes si pe care medicii si filosofii l'au dus mai departe;si registrul tehnico-politic, alcatuit dintr'un intreg corpus de regulamente militare, scolare, aplicate in aziluri, ca si din procedee empirice si bine gandite in scopul controlarii sau indreptarii operatiunilor executate de corp.
Disciplina.Disociaza puterea de corp;face, pe de o parte o "aptitudine", o "capacitate" pe care cauta sa o dezvolte; si inverseaza pe de alta parte energia, forta care ar putea rezulta din aceasta, transformand'o intr'un raport de supunere stricta.Prima dintre marile operatii ale disciplinei este, prin urmare, constituirea de "tablouri vii" ce transforma aglomerarile dezordonate, inutile sau periculoase in multimi ordonate.
"Disciplina ar trebui extinsa la scala nationala" spunea Guibert."Statul pe care'l visez eu va avea o administratie simpla, solida, usor de guvernat.Va semana cu acele enorme masini care, prin intermediul unor resorturi deloc complicate, produc efecte de amploare;forta acestui stat va proveni din propria lui forta;prosperitatea din prosperitate.Timpul care distruge toate ii va spori puterea.El va contrazice acea prejudecata atat de raspandita conform careia imperiile sunt supuse unei inexorabile legi de decadere si ruina".
Panoptismul.Este principiul general al unei noi "anatomii politice" ale carei obiect si scop nu'l constituie raportul de suveranitate, ci relatiile de disciplina.
Avem la cunostinta doua imagini ale disciplinei.La o extremitate, disciplina-bloc, institutia inchisa instalata la marginea societatii si axata exclusiv pe functii negative:stoparea raului, intreruperea comunicatiilor, suspendarea timpului.La cealalta extremitate, o data cu aparitia panoptismului, disciplina-mecanism:un dispozitiv functional ce trebuie sa amelioreze exercitarea puterii, facand'o mai rapida, mai supla, mai eficace, o schita a contrangerilor subtile, destinate unei societati viitoare.
Vreme indelungata, acest rol de "disciplinare" a populatiei a fost jucat de grupuri religioase si asociatii de binefacere.De la Contrareforma si pana la filantropism;obiectivele lor erau fie religioase(convertire si moralizare), fie economice(ajutorarea si indemnul la munca), fie politice(lupta impotriva nemultumirilor si a tulburarilor sociale).