nebuloasa

in ultima vreme nu ma mai intreba despre steaua aceea fara cer.
oricum spusesem tot ce stiam
inca de la inceput
nu'mi place sa omit

intre timp
clipele au nascut ani
femeile nasteau si ele
eu zic hauri
el era mai optimist

-Ea?se nascuse din nu stie cine
nici nu a reusit sa'si dea seama
daca locuia intr'o casa
daca avea ochi sau zambet
daca era om sau altceva
era indragostita
si nici asta nu stia
auzea vorbe nespuse in schimb
pe care nu le intelegea
asa ca se stingea undeva
dar nu era cer
nu stie ce era
voia un cer
dar nu'si cunostea vointele
il voia pe el
da
pe el
nu stia sa se caute noaptea
si se ascundea
langa batul de chibrit aprins
sau langa un soare
sau..
asta a fost tot
batranii spun ca ar fi pierit intr'o dimineata
era in ochii lui dar nu stia
si el plangea...

-Si lacrima?
-Nu stiu.
De atunci nu se mai plange din dragoste.
Noi ne'am iubit frumos pentru ca am trait dupa ei.
-Si el?
-Un poet trist
ieri mi'a spus
-Curand voi fi doar o stea...
ochii tai...
cerul meu...
-?
-Zambeste'mi!
....................................